Justiția

Deoarece această carte urmărește simbolismul tradițional și poartă mai presus de toate sensurile sale evidente, nu sunt multe de spus despre ea în afara câtorva considerații adunate în prima parte, la care cititorul este trimis. Se va observa, totuși, că figura este așezată între stâlpi, ca și Marea Preoteasă, și din acest motiv, pare de dorit să se indice că principiul moral care dă fiecărui om după faptele sale – în timp ce, desigur, este în strictă analogie cu lucruri superioare – diferă în esența sa de justiția spirituală care este implicată în ideea de alegere. Aceasta din urmă aparține unei ordini misterioase a Providenței, în virtutea căreia este posibil ca unii oameni să conceapă ideea de dedicare față de cele mai înalte lucruri. Funcționarea acesteia este ca suflarea Spiritului unde vrea, și nu avem niciun canon de critică sau motiv de explicație cu privire la aceasta. Este analog cu posesia darurilor de zână și a darurilor înalte și a darurilor grațioase ale poetului: le avem sau nu, iar prezența lor este la fel de mult un mister ca și absența lor. Legea Justiției nu este, însă, implicată de niciuna dintre alternative. În concluzie, stâlpii Justiției se deschid într-o lume, iar stâlpii Marii Preotese într-alta.