Îndrăgostiții

Soarele strălucește la zenit, iar dedesubt se află o figură mare înaripată cu brațele întinse, revărsând influențe.

În prim-plan sunt două figuri umane, bărbat și femeie, dezvăluite unul în fața celuilalt, ca și cum Adam și Eva ar fi ocupat pentru prima dată paradisul corpului pământesc. În spatele bărbatului se află Arborele Vieții, purtând douăsprezece fructe, iar Arborele Cunoașterii Binelui și Răului se află în spatele femeii; șarpele se încolăcește în jurul lui.

Figurile sugerează tinerețe, virginitate, inocență și dragoste înainte de a fi contaminate de dorința materială grosolană. Aceasta este, în toată simplitatea sa, cartea iubirii umane, expusă aici ca parte a căii, a adevărului și a vieții.

Înlocuiește, prin recurs la primele principii, vechea carte a căsătoriei, pe care am descris-o anterior, și nebuniile ulterioare care îl înfățișau pe om între viciu și virtute. Într-un sens foarte înalt, cartea este un mister al Legământului și al Sabatului.

Sugestia cu privire la femeie este că ea semnifică atracția către viața senzitivă, care poartă în ea ideea Căderii Omului, dar ea este mai degrabă funcționarea unei Legi Secrete a Providenței decât o ispititoare voitoare și conștientă.

Prin presupusa ei cădere, omul se va ridica în cele din urmă, și numai prin ea se poate completa. Prin urmare, cartea este, în felul ei, o altă indicație cu privire la marele mister al feminității.

Vechiile semnificații se destramă în mod necesar odată cu vechile imagini, dar chiar și ca interpretări ale acestora din urmă, unele dintre ele erau de ordinul banalului, iar altele erau false în simbolism.