Înaltul Preot

Poartă tripla coroană și stă așezat între doi stâlpi, deși nu sunt cei ai Templului păziți de Marea Preoteasă. În mâna stângă ține un sceptru care se termină cu tripla cruce, iar cu mâna dreaptă face binecunoscutul semn ecleziastic - numit semnul ezoterismului - care distinge între părțile manifeste și cele ascunse ale doctrinei. Este de remarcat în acest context faptul că Marea Preoteasă nu face un astfel de semn. La picioarele sale se află chei încrucișate, iar doi miniștri preoțești în alb se îngenunchează înaintea lui. De obicei a fost numit Papa, care este o expresie particulară a rolului mai larg pe care îl simbolizează. El reprezintă puterea conducătoare a religiei externe, așa cum Marea Preoteasă întruchipează puterea ascunsă, ezoterică. Sensurile acestei cărți au fost adesea distorsionate de diverse interpretări. Grand Orient afirmă corect că Ierofantul reprezintă puterea cheilor, doctrina ortodoxă exoterică și viața exterioară care duce spre adevărul spiritual. Cu toate acestea, el cu siguranță nu este prințul doctrinei oculte, așa cum unii au pretins. Mai degrabă, el este summa totius theologiæ - suma întregii teologii - atunci când aceasta s-a cristalizat într-o structură rigidă. De asemenea, el simbolizează tot ceea ce este drept și sacru pe planul manifest. Ca atare, el este canalul harului în lumea instituțiilor, distinct de lumea naturală, și acționează ca un lider al mântuirii colective. El este ordinea și capul ierarhiei religioase recunoscute, o reflectare a unei ordini divine superioare. Totuși, se poate întâmpla ca pontiful să uite natura simbolică a rolului său și să se comporte ca și cum ar conține tot ceea ce semnifică poziția sa. El nu este filozofie - cu excepția poate a formei sale teologice. El nu este inspirație și nu este religia în sine, deși este un mod prin care religia este exprimată exterior.